RUGĂCIÚNE s. 1. (BIS.) închinare, închinăciune, rugă, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. v. rugăminte.

Tatal Nostru

Tatăl nostru (câteodată cunoscută după primele două cuvinte din limba latină ca Pater Noster, sau greacă ca Πάτερ ἡμῶν) este probabil cea mai cunoscută rugăciune a creștinătății.
Conform Luca 11, rugăciunea a fost dată de Iisus din Nazaret ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage.

Psalmi, Rugaciuni, Crezul, rugaciuni ortodoxe pentru casatorie, domnului.

Tatăl nostru care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșelile noastre
precum iertăm și noi greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.

Biblia

Biblia (din lb. greacă βιβλίον, pl. βιβλία -cărți) se referă la scripturile sacre din iudaism și creștinism. Aceste scripturi sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”) scrise pe o perioadă lungă de timp. Au fost mai întâi adunate pentru a forma prima Biblie evreiască, Tanach, iar mai târziu, cu adăugiri, Biblia creștină, numită de creștini și Sfânta Scriptură.

Versiuni ale Bibliei

Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” (Torah), „Profeții” (Neviim) și „Scrierile” (Ketuvim). De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută în ebraică sub numele de “Tanakh”. Deși Biblia ebraică este scrisă preponderent în ebraica clasică, anumite porțiuni sunt în aramaică.

Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. În mod real, numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise de autorii cărora le sunt atribuite.

Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688. Biblia a cunoscut mai multe traduceri în limba română. Denominațiile neoprotestante folosesc traducerea Bibliei în limba română de Dumitru Cornilescu, cu sau fără explicații. De remarcat că traducerea Cornilescu este o traducere ortodoxă, care a fost ulterior respinsă de ortodocși și adoptată de neoprotestanți, criticii din vremea publicării ei considerând-o „ca net superioară oricărei alte traduceri, fiind prezentată într-o limbă suplă și curgătoare, care lipsește oricărei alte traduceri; fiind expusă într-o limbă care vorbește înseși inimilor oamenilor”. Biserica Ortodoxă Română a generat, la rândul ei, mai multe traduceri de-a lungul timpului, fie integrale fie parțiale, a Sfintei Scripturi, e.g., Biblia „Carol al II-lea”, Palia de la Orăștie, „Biblia pe versuri tocmită”.